Aradul ieri, Aradul mâine. Interviu cu Prof. Dan Demșea, istoric

On mai 4, 2017

Aradul ieri, Aradul mâine. Interviu cu Prof. Dan Demșea, istoric

Clădirile istorice reprezentative ale Aradului reflectă valoarea investițională produsă de comercianţi şi industriaşi, aflați la mijlocul piramidei socio-profesionale.
În privința unora precum a fost cazul Palatului Cultural, contribuția a fost susținută de Minister și Administrația locală. (Cf. Somogyi, 1913)

Rep.: Domnule Dan Demşea, cum se vede Aradul în istorie?
Dan Demşea: Aradul are un rol important în zonă încă din perioada medievală. Sigur că a suferit sincope, în funcţie de schimbări politice de regim statal, cât și datorită altor conjuncturi, dar de fiecare dată a renăscut.
Aradul a fost un loc important de intersecţie a drumurilor terestre şi navale. Mureşul avea un rol extraordinar de mare în ceea ce priveşte transportul naval: cu șăicile se transporta sare, lemn, fructe, practic orice fel de marfă, chiar şi vite. De altfel, aceste ambarcaţiuni se foloseau în toată Mediterana. Și avem motive serioase să credem că negustorii din Marea Mediterană, nu numai grecii antici, înaintau pe Dunăre, Tisa şi intrau pe Mureş şi pe Crişuri, chiar și pe râul Someș, pentru sare, aur şi pentru a achiziţiona vite, pește (moruni, păstrăvi), cereale, miere şi lemn. Acesta e rolul Aradului, de nod al drumurilor comerciale, aflat într-o zonă geografică şi climatică foarte propice dezvoltării.
Ruta terestră Timişoara – Arad – Gyula era foarte folosită, în special în timpul otomanilor, iar oraşul era frecventat de negustori din depărtări, şi pe apă şi pe uscat. Între cele două sensuri giratorii, de la Boul Roşu şi până în apropiere de noua Catedrală ortodoxă exista un loc, începând din evul mediu, de târg permanent. Oraşul era frumos descris în secolul XIX, şi de către oficiali şi de către călători, care erau uimiţi de zona aceasta înfloritoare, pe care o considerau una din cele mai fericite zone din vremea regatului ungar medieval, cât și din timpul pașalâcului de Timișoara.

Rep.: Iar această înflorire s-a reflectat în clădirile oraşului.
D.D.: Desigur, există după cum ştim cu toţii, multe clădiri reprezentative ale oraşului, iar istoricul său imobiliar este strâns legat de evoluţia comerţului, a breslelor şi apoi a fabricilor. Aşa s-au construit casele celor bogaţi, la început aromâni şi evrei, mai apoi sârbi, germani, maghiari şi români. Spre exemplu, strada Cozia actuală făcea parte dintr-un drum care mergea până la pădurea Ceala şi se numea drumul Fabricii, fiind prima zonă a fabricilor. În această zonă se află vechi construcţii civile, multe din ele modeste, dar sunt case cu nume ale celor mai importante personalităţi din oraş, cum e, de exemplu, casa Sava Arsici, consilier orăşenesc, care a adăpostit la începuturi (1812) Preparandia românească cu limba de predare română. O altă clădire reprezentativă este cea a hotelului Crucea Albă, acum “Ardealul”. Este prima clădire cu regim de înălţime mare din Arad. Pe vremea aceea chiar şi clădirea vechii Primării avea un singur etaj şi un turn de observaţie din care se vedea tot oraşul, desigur mult mai restrâns decât astăzi.
După războaiele napoleoniene și congresul de la Viena, Statul Habsburgic ca să-şi refacă vistieria secătuită de războaie, punea în vânzare terenuri. Și apăreau astfel primii “investitori”, oameni bogaţi care cumpără domenii şi ridică mici conace, unele chiar în oraş. De exemplu, pe strada Tribunul Axente avem de-a face cu cea mai bine păstrată clădire având o fațadă principală parțial angajată, casa familiei Cernovici de Macea, o familie foarte bogată, de expresie slavono sârbă cu origini muntenegrene. Mai stau în picioare palatul Matencloit-Andrenyi, castelul Nopcea, palatul Neuman, palatul Bohuş şi altele. Avem de-a face cu foarte multe clădiri istorice frumoase, le vedem în fiecare zi, edificii reflectând înflorirea oraşului.

Rep.: Am putea spune că prosperitatea şi bogăţia comercianţilor şi industriaşilor arădeni s-a conservat prin clădirile pe care le-au construit.
D.D.: Aşa e; în secolul XIX şi în prima parte a secolului al XX -lea iniţiativa privată genera valori mari, iar comercianţii şi industriaşii care aveau urmaşi procedau ca atare, construiau, trebuind să investească în ceva anume, dar alegeau să construiască clădiri reprezentative. Clădirile cu valoare istorică, pe care le vedem astăzi sunt un rezultat direct al puterii economice a industriaşilor şi comercianţilor, care şi-au conservat astfel valoarea creată. Au construit atât pentru familia lor, cât şi pentru întreaga comunitate: Case de Copii, Grădiniţe, Cămine pentru bătrâni şi Spitale.
Palatul Cultural, spre exemplu, nu aparţine niciunei familii, dar are la bază contribuţia tuturor familiilor bogate, cât și contribuția indirectă a tuturor categoriilor socio-profesionale urbane și sătești din teritoriul comitatului Arad.

Rep.: Privind acum spre viitor, cum credeţi că va evolua Aradul?
D.D.: Eu am încredere în acest oraş. Este situat într-un loc înfloritor, o zonă de câmpie care îi permite extensia, cu o climă lipsită de excese şi cu mari posibilităţi de dezvoltare.
Este un oraş foarte bun de locuit. Bunicul meu putea să se aşeze, ca tânăr frizer cu prăvălie, în Timişoara, în Oradea, oriunde altundeva, dar a preferat Aradul pentru că a simțit că aici era vorba de o expansiune înfloritoare. Comercianţii, meseriașii, țăranii, proletarii și constructorii-arhitecții şi nu în ultimul rând industriaşii au produs bogăţie, reuşind prin sistemele de economisire şi de creditare, să investească. Au construit, spre exemplu, reţeaua de căi ferate, apoi statul i-a despăgubit, iar categoriile înstărite au investit cu folos în alte direcții. Lucrurile au mers foarte bine în acea perioadă de dezvoltare capitalistă, în care comerţul şi industria nu erau îngrădite, iar iniţiativa particulară era foarte puternică.

Nu iniţiativa statală în aceste părți a dus la dezvoltare, ci cea particulară, a clasei de mijloc, iar dacă aceasta va conştientiza acest lucru şi îşi va asuma rolul de motor al dezvoltării, ne va fi mai bine tuturor.

Vă mulţumim!

 

Palatul Andrenyi (de fapt Matencloit-Vasarhelyi-Andrényi)

Palatul a fost construit finalmente între anii 1880-1910, de către o familie de comercianţi înstăriţi din orașul Arad și Ghioroc, al căror nume l-au preluat urmașii. Baronul Andrényi, strămoșul lui Carol senior a întemeiat în 1836 un magazin de produse feroase în Arad, numit „Ţesala de cal din aur” în zona antrepozitelor, cu o deschidere spre marele bulevard al orașului.
http://www.aradcityguide.ro/_/monument-istoric/palatul-andrenyi/

Palatul Szántay

Ludovic Szántay, născut în Arad pe data de 20 februarie 1872, a fost un architect și constructor de al cărui nume sunt legate o serie de edificii în stil neogotic și Secession. Prin munca sa de-o viață, Szántay a contribuit semnificativ la definirea imaginii arhitecturale a orașului Arad, proiectele sale arhitecturale fiind cele mai semnificative din Arad.
http://www.aradcityguide.ro/_/monument-istoric/palatul-szantay/

Palatul Herman

Unul dintre cele mai frumoase palate de pe bulevardul principal al Aradului a fost construit la începutul anilor 1880 de către negustorul Gyula Hermann şi soţia acestuia. În clădire erau amenajate iniţial patru apartamente de lux, iar în spatele acesteia se întindea curtea şi grădina proiectate complex după modelul parcurilor englezești.
http://www.aradcityguide.ro/_/monument-istoric/palatul-herman-gyula/

Palatul Reinhardt

Situat pe B-dul Revoluţiei nr. 90, impunător edificiu cu parter şi două etaje, a fost construit la începutul secolului al XIX-lea. În 1898 îşi schimbă înfăţişarea, ca urmare a dorinţei proprietarului, fabricant şi creator de mobilă, de a avea un edificiu în ton cu stilul în vogă pe plan european, respectiv stilul Secession.
http://www.aradcityguide.ro/_/monument-istoric/palatul-reinhardt/

Palatul Bohus

Frumoasa clădire din inima orașului Arad a aparținut baronului Bohuș. Palatul este opera arhitectului Szántay Lajos, dat în folosinţă în anul 1913. În perioada interbelică la parter, cu intrarea de colţ, a funcţionat una din cele mai importante bănci din perioada interbelică arădeană, „Banca Românească”.
Pe latură, şi-a avut atelierul cel mai celebru croitor, Mănase Ghinga, renumit şi prin colaborarea cu pictorul Sever Frenţiu. Creaţiile sale au cules nenumărate premii naţionale şi internaţionale în domeniul confecţiilor pentru bărbaţi. Pe str. Vasile Goldiş, unde-şi avea atelierul, s-au perindat, printre alţii, Ilie Năstase, Nicu Constantin, Ştefan Bănică, Dan Spătaru, şi mai toate personalităţile românești.
http://www.aradcityguide.ro/_/monument-istoric/palatul-bohus/

  • By handsome  0 Comments   

    0 Comments

    Contactează-ne

    VORBESTE CU UNUL DINTRE CONSULTANTII NOSTRI

    anca

    Anca Pană

    Head of Marketing and Sales

    +40 786 703 703

    daniel

    Daniel Hanza

    Sales & Aftersales Representative

    +40 737 405 405